Sunday, Dec. 4, 2016

Primul meu CFR (de două ori)

Written By:

|

Saturday, 28 January, 2012

|

Posted In:

|

1 Comment

Primul meu CFR (de două ori)

De-abia trecusem la o vârstă formată din două cifre firave. Cu două zile înainte să înmormântăm vacanța și să începem să ungem iar școala cu slănină, mă strigă un unchi:
–  Mă copile, nu vii la meci?
–  Ce meci, că azi jucăm în deplasare?!, răspund eu, derutat.
–  Nu, măăă! Vine Cluju’, că au terenul suspendat!
–  Oooh! Divizia A la noi, la Dej! Cum să nu vin?! Da’ sper că mă poți băga la meci, că bani n-am. Sper să nu mă duc degeaba, că apoi mor de ciudă!
–  Hai, lasă scremutul! E treaba mea cu intratul, mă asigură unchiu’, cel căruia aveam să-i datorez – indirect – microbul.

Se ține de cuvânt, face o scamatorie de părinte cu copil mic și mă bagă pe stadion. După ce intrăm, confisc rapid din mâna lui programul de meci [ce rău îmi pare acum că nu le-am adunat, pe parcursul anilor] și aflu ce meci vom urmări, de fapt: cică CFR Cluj – Politehnica Iași.
Timp frumos, stadion plin, sărbătoare netrecută în calendar, ce mai!
Prea multe nu mai țin eu minte din desfășurarea partidei, dar știu sigur că atunci am fost impresionat mortal, nu glumă! Era cu totul altfel de cum se vedea la televizor și cu totul alt nivel față de ce văzusem până atunci, pe viu, în divizia C. Era fotbalul mare…
Vag, privind în urmă prin praful și ceața de pe creier, mi-aduc aminte că i-am bătut (noi eram cu gazdele, normal) destul de ușor, deși scorul a fost doar 1-0. Iașiul nu s-a prea văzut. Golul a venit destul de repede, parcă în urma unui corner, cu o reluare din careul mic, în vinclu, în dreapta portarului ieșean, victimă sigură. Nu eram sigur dacă a înscris ofensivul Soo sau defensivul Soós, dar căutând printre ale mele, am găsit: Árpád Soós, min.28 (fotbalistul, nu zoologul maghiar).
Mintea mea de copil a reținut, normal, ”faza meciului”: o doamnă corpolentă (grăsană i se zicea în epocă) umbla printre rândurile de spectator, cu o coșarcă plină de marfă de sezon, strigând:
–  Calde! Calde! Hai la bomboane agricole! Bune și calde!
Unul, mai agitat (cu două-trei rânduri în fața mea), nu se rabdă și strigă:
–  Cară-te de-aici, femeie, că nu văd nimic de tine!
Doamna rămâne o doamnă, chiar și în tribună, nu? Se apleacă ușor la urechea individului și, cu o voce de ultras, urlă jumătate din cât poate:
–  HAAAI POLICLINICA IAAAȘI!!!
Apoi a tulit-o, normal…
Să vă prezint și “caseta tehnică” a partidei:
CFR: Lengyel – Dragomir, Cojocaru, Soós, Roman – Stîncel, Schwartz (Țegean, min.60) – M.Bretan, Popescu (Alexandru, min.77), Soo, Petrescu.
Politehnica: Constantinescu – Pall, Alecu, Gavrilă, Romilă (pe vremea aia nu i se spunea I, pentru că Romilă II încă nu apăruse) – Stoicescu, Marica – Lupulescu, Cuperman, Contardo (Simionaș, min.74), Goliac (Moldoveanu, min.62).
Arbitri: Vasile Dumitrescu, Victor Pădureanu, Constantin Bărbulescu – toți din București.
Am plecat tare mândru de la stadion, doar văzusem pe viu primul meci de divizia A. Apoi, câțiva ani în șir am vrut răul CFR-ului, rugându-mă în gând să le mai suspende cei de la Federație măcar o dată terenul! Ghinion, n-a fost să fie! N-am mai văzut CFR-ul jucând pe terenul meu propriu…

Așa că au trecut 5 ani până să ajung să văd din tribună următorul meci de divizia A. Și ăsta tot primul a fost, doar că primul în Cluj. S-a terminat, ca și primul primul, tot cu 1-0, dar grație cărui gol!!! Meciul fost și televizat. Am stat toată luna decembrie benoclându-mă la televizor, să prind, să revăd golul – și poate și pe mine! – în retrospectivele sportive de pe atunci. A și fost declarat golul anului în România. Eu, care stătusem la nu mai mult de 10 metri  în spatele porții în care s-a înscris, eram cocoș de mândru. Simțeam că acel gol mi se datorează, în mare parete, mie. Doar nu degeaba i-am tot strigat portarului stelist [da, ăsta a fost meciul, ăsta a fost rezultatul: CFR-Steaua 1-0, gol Țegean!].
– Domnu’ Moraruuu! Domnu’ Moraruuu! [avea 18 ani, era mai în etate decât mine, iar eu eram bine educat, nu?] Las-o, mă!!!

Atunci m-a prins definitiv microbul, iar în toți anii care au urmat eram ferm convins că, de nu-s prezent în peluză, nici măcar nu se dispută partida…

**************

NOTĂ

Povestea lui caneto începe în sezonul 1969-1970, cu prima partidă din istorie dintre CFR Cluj și Poli Iași, disputată la Dej, în 13 septembrie 1969. Chiar dacă în retur ieșenii și-au luat revanșa (3-0), cele 2 puncte obținute prin golul unui fundaș în etapa a 5-a a Diviziei A, pe teren propriu, la Dej, aveau să se adune la zestrea de 27 puncte a CFR-ului, cu care echipa din Gruia se salva de la retrogradare (un punct peste linie). Retrogradau în acel sezon alte două echipe transilvănene, ASA Tg.Mureș și Crișul Oradea, în timp ce campioana se numea UTA (arădenii ne zdrobeau în retur cu 6-2!). În acel campionat, CFR obținea un 0-0 pe terenul lui ”U” și câștiga cu 1-0 pe teren propriu.

PS – Aveți și voi povești de spus nepoților? Vă așteptăm la ”Amintiri din tribună”! caneto a deschis calea. E liberă…

Share This Article

Related News

O poveste cu un prost, dedicată deștepților
CFR 1907 CLUJ – Steaua Bucuresti 0-0
Prohodul de după Inter

About Author

caneto

(1) Reader Comment

  1. EO
    Monday, 16 September, 2013 at 11:30

    sanatate, domnu' caneto :). sa inteleg ca cfr e o extensie biologica?

Leave A Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>