Saturday, Dec. 3, 2016

Lingurița cu fotbal din haznaua turcească

Written By:

|

Thursday, 8 November, 2012

|

Posted In:

|

20 Comments

Lingurița cu fotbal din haznaua turcească

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la blocul de locuințe părintesc aflat la 292 km de Humulești (dacă o iei pe DN16, că pe E60 ieși cu vreo 20 km mai mult) și la nimic din toate rahaturile motocite pe care le ținea minte Creangă, rememorez televizorul color al vecinului, dreptunchiul magic din care am primit prima lecție adevărată de antifotbal de nivel ieuropean. Am ținut minte peste secole acel meci și nici nu l-am uitat, ba i-am atras atenția și lui Darie să-l stocheze în memorie, pentru că nu se știe când vom avea nevoie de amintirea lui. Ei bine, a venit timpul să-l scot de la naftalină.

Din 24 mai 1989 (seara), cu mult înainte să se încheie cele 90 minute de pe Camp Nou, am rămas cu un gust acru-amar (predominant acru) cronic în gură și cu o repulsie eternă pentru fotbalul de peșteră. Ce-i ăla „fotbal de peșteră”? E sistemul de joc și viață în care stai pitit în întunericul grotei tale și aștepți să vină prădătorii să-ți ia gâtul de câte ori doresc  și să-ți violeze caprele (că ești prea stupid ca să stea vreo femeie cu tine în bezna umedă). Atunci și acolo, la Barcelona, au marcat galacticii Milanului: Ruud Gullit, Marco Van Basten, Ruud Gullit, Marco Van Basten. Echipa care primea golurile a trecut cam de 2,5 ori de mijlocul terenului – în timpul și în pauza partidei – dar fără vreun scop anume. După ani și ani, Adrian, fundașul central cu crampoane de inox al celor neantizați fotbalistic, se lăuda că de fapt atunci au ieșit rezonabil de binișor și au procedat prudent și corect. Dacă scoteau vreun vârf de cap din grotă, le-ar fi fost retezat pe loc. În traducere, încasau dublu…

Repet: nu știu alții… nu știu voi cum sunteți, dar pe mine prima repriză de aseară m-a dat cu toate acele secole în urmă. Chiar dacă de data asta nu-i mai spune frică, ci se folosește termenul modern de tactică, în ochii mei obosiți aspectul rămâne același: lamentabil. N-am visat niciodată să fiu și nu doresc să devin suporterul unei echipe care practică la infinit fotbal de cavou în Europa. Vreau să văd fotbal cu pieptul dezvelit și fundul protejat, nu înmormântare. Nu vreau să sufăr pentru o echipă care așteaptă într-un cavou să i se bage mortul. Vreau ca echipa mea să iasă din careu, geradeaus către Europa, pentru că linia de 16 metri nu e granița Schengen. Nu vreau o echipă care să țină cu dinții de o remiză albă și să-l trimită simbolic pe grec după țigări, poate-i cineva fraier să-i dea pe gratis.

Nu știu dacă vouă v-a plutit aseară golul turcesc (ăla veritabil, din plasa interioară) în aer, dar mi-e mi-a stat ca un calcul în urină. Acolo l-am simțit, flotând prin vezică. Tactica lui Andone (nu-l acuz, nu el a figurat pe bancă!!!) – adoptată eronat, la modul crunt, de Paulo Sergio, aproape cu tot cu primul 11 – a fost un fiasco de zile… mici! Cum poți ține de un 0-0 acasă, cu Galata, folosind tactica cu care ai ținut de un 2-0 la Braga? Dincolo ulciorul era mai ieftin…

CFR a părut o echipă minusculă, total neadaptată adversarului și cerințelor competiției, pe alocuri – prin părțile esențiale – ridicolă. Contraatacurile cu Kapetanos în funcția de vitezist au fost culmea penibilului. Acolo se cerea improvizat un proverb: „prost (fotbalist) să fii, viteză să ai”. Recunosc că am înjurat în draci, precum fumează turcul cu pistolul. Echipa m-a exasperat, exasperat și iar exasperat cum n-a reușit s-o facă niciodată. De data asta chiar nu mă interesează dacă o să-mi săriți în plete că sunt prea dur. Așa am simțit, așa vă descriu și să fiți mulțumiți că-s onest în descriere, n-o cotesc pe după arbore. Realmente eram gata să explodez. În acea formulă, CFR arăta precum un gândac cu burta-n sus. Se chinuia să iasă la joc, dar aluneca înapoi în cavoi. Dureros pentru privire, minte și inimă de urmărit așa ceva. Iar asta în timp ce comentatorii englezi întrebau oare ce mai face Andone și de ce o fi dispărut atât de prematur din peisajul Champions League. Repriza întâi n-a fost cu nimic mai scurtă decât un coșmar.

Nu știu ce a făcut pentru alții, dar pentru mine repriza a doua a salvat seara și mi-a potolit înjurăturile, în pofida scenelor sale rupte parcă din cartea nescrisă a ridicolului, ediția 2012, agravată. După minutul 46 am început să am dubii că Paulo Sergio e de fapt tot Andone, supus unei operații estetice axate pe zona fălcilor și finisat cu o liposucție. Introducerea lui Bjelanovic a urcat brusc numărul atacanților centrali la doi, măsură logică pentru o echipă care e obligată să atace pozițional. Chiar dacă Bjelanovic pare (de fapt, este) departe de a fi un atacant în care să-ți pui speranțe, să ne introducem puțin în pielea tactică a turcilor: puteau să-l ignore? Nu, trebuiau să-și țină om/oameni și pe el! Un alt efect pozitiv a fost spargerea grupului de 3 mijlocași defensivi-defensivi, care se complăceau într-o dolce far niente dulce. S-a mers pe principiul că doi vor fi obligați să tragă mai tare decât trei și au fost obligați de musai.

Apoi au venit minutele în care am prins din nou drag de CFR și nu mi-a mai fost jenă cu niște cavemeni. Nu contează că au fost puține (10-10,5-11 minute?); ele au readus speranța că această echipă nu e moartă. Alive and kickin’! Ăsta-i spiritul, asta-i echipa pe care o susțin, asta-i echipa pe care o vreau, asta-i echipa pe care o aplaud, pe care o înjur (pozitiv) cu drag! Dacă o să vină vreodată domnul Paszkany la mine, personal (sau la telefon, pe Facebook, Skype, TV Look etc.), să mă întrebe: „Mă, cum să spun?… tu, de banii mei, cam ce echipă a CFR-ului ai vrea să vezi pe gazonul verde? Una pragmatică, neposesivă, care învață permanent din greșeli și pierde penibil, meschin, ca fraierii sau una curajoasă, sufletistă, luptătoare, care nu cedează niciun acru de gazon, niciun square inch de minge, niciun percent de posesie și pierde, dar câștigă prin eleganță și orgoliu respectul Europei?”, am să aleg varianta finală, pentru că e singura care nu e pierzătoare. Nu poți să te gândești la și să vorbești despre the next level, când tu-ți sabotezi actualul nivel.

Nu susțin că repriza a doua a fost grozavă, că nu-s tolomac. Știu, Ivo Pinto nu trebuia să se hazardeze; la Porto nu se face așa ceva. Știu, coechipierii săi (și el împreună cu ei) au asistat din nou ca momâile la faza ce a dus la golul de 1-2, exact ca la golul primit cu Steaua. Știu, Gabi Mureșan, la vârsta lui, nu trebuia să-și ridice în cap un munte de contestatari, prin două faze pe care le-a tratat absolut execrabil. Știu, ceferiștii nu trebuiau să cedeze moral după chila lui Ivo Pinto & Co, simțind imatur de din plin lovitura primită exact când le era lumea mai primăvăratică. Dar ăstea sunt în principal greșeli individuale, care se întâmplă și la viloace mai mari, iar pe platoul românesc de când lumea. Sunt greșeli (parțial) uitabile și iertabile, precum autogolurile lui Cadu sau bara lui Traore (și acum e Culio demarcat). Ce rămâne în mintea mea e sclipirea de potențial pe care CFR-ul a manifestat-o în acea plajă de fotbal bun ce a fost rapid înghițită de apele Bosforului. Golul a fost absolut magnific, de nivel galactic, și a arătat că, dacă vrem, nu jucăm contra unei echipe invincibile, că diferențele valorice se pot nivela cu luptă, încredere și… măcar doi jucători de clasă (Bastos și Sougou, pentru cei care nu-i cunosc). Galatasaray s-a cutremurat la gol, apoi a avut o perioadă de descumpănire. CFR nu mai era cavoul plin din prima repriză, punea probleme. Se juca de la egal la egal. Și mi-a plăcut! Puțin, dar de calitate. Mai bine decât deloc. Poate Paulo Sergio merita mai mult pentru acea parte bună din repriza a doua, pentru că pentru prima nu merita nimic. Nici măcar să fie urcat în cursa aeriană Portugalia-România.

Asta e. Noi rămânem cu frustrările, turcii cu punctele pe care Terim nu doar le-a visat. Nu știu voi cum v-ați trăit înfrângerea, deși pot să estimez că e un curcubeu de impresii și simțăminte. Eu v-am cam povestit deja, în stilul sărac în amănunte profesioniste și tactice care mă bântuie când CFR devine o afacere prea personală. Ne lingem rănile mortale și mergem mai departe, că doar n-o să ne sinucidem doar pentru că la CFR iar au ajuns unii jucători tarați. Sper însă să nu ne întoarcem iar în peșteri să ni le lingem. Așezați-vă cuminți la locurile dumneavoastră și așteptați să vedeți ce ne aduce viitorul. Țineți mobilul aproape și încărcat. Nu se știe cine o să vă sune, pe banii lui.

Mulțumesc pentru atenție și sunt obligat să dau legătura studioului din București, unde se mustăcește zgomotos. E soarta noastră, ne-o fredonăm singuri și ne-o purtăm tot așa. Hai CFR!

Share This Article

Related News

S-a rezolvat, nu se poate…
Freudisme
Dulceața

About Author

CJ-07-CFR

[înmatriculat în Cluj-Napoca] Compasiune cititorilor care nu înțeleg textele lui 07 și lui 07, care nu le pricepe comentariile.

(20) Readers Comments

  1. catalin
    Thursday, 8 November, 2012 at 15:35

    misto comentariul. il asteptam de dimineata tot dand refreshuri. Acum astept si pe Albu ... Nu numai amintirea unui fotbal din 89 imi starneste meciul de ieri. Ci sindromul, total romanesc, al pasei inapoi. Eterna pasa inapoi. Eu unul m-am saturat de ea. Cred ca de aici porneste tot. Sau aici se opreste tot.

    • poisonremedy
      Thursday, 8 November, 2012 at 17:34

      stii ce este de ras aici ca dupa ce sa da pasa innapoi urmeaza o degajare in fata si tot asa :))

  2. thedarkside
    Thursday, 8 November, 2012 at 16:00

    A fost extrem de sugestiva grimasa de pe fata lui Bastos la golul 2 al turcilor (golul de 1-2). Atunci am inteles ca nu mai putem reveni...

  3. Virgil
    Thursday, 8 November, 2012 at 16:05

    tot ce-ai spus e perfect adevarat. Parca traim in paralel exact aceleasi simtaminte. Ieri seara pe forum eram mustrat ca nu am atitudinea potrivita. Cum naiba poti sa speri cand vezi ca turcii joaca iar ai nostri stau in primul sfert de ceas cu curu in poarta mai dihai cand era Andone. Incep sa trag o singura concluzie chiar daca doare a naibii de mult. Nu poti face performanta cu valoarea actuala. Degeaba vrea Arpi sa scoata pe banda vreo 10 Alvaro Pereirra ca nu are cum. Adevaratii scouteri duc jucatori cu adevarat talentati si valorosi la echipe ce platesc aceasta valoare. Iar Arpi cu toata spoiala lui de vorbitor intelectual incepe sa aibe apucaturi becaliene...Pacat!

  4. Scippio
    Thursday, 8 November, 2012 at 16:10

    CJ-07 nu stiu altii cum sunt dar eu am avut o acuta senzatie de jena si rusine. Am fost ridicol de slabi si marunti, am fost niste neputinciosi din alta lume si din alt film. Am parut niste pigmei dezorientati rataciti intr-o lume a uriasilor. Acele 10-15 min din debutul reprizei a 2 a n-au reusit sa stearga niciun micron din gustul amar pe care l-am simtit la sfarsitul meciului. Au fost mult prea putine. Poate ca unora li se va parea ca sunt exagerat, meschin, ca nu sunt suporter adevarat, etc. Mi se rupe. Exact asta am simtit acolo pe stadion si cu asta basta. Si am mai avut senzatia de deja-vu. Al unui nou episod din seria catastrofelor pe teren propriu din Champions League in care unu-doi jucatori se intrec in gafe monumentale care scufunda definitiv echipa exact in momentul in care parea ca reuseste sa miste ceva intr-o zvacnire de orgoliu. Dar asa prapaditi ca in meciul asta parca niciodata n-am fost. Poate doar la infrangerea cu Bayern de acasa de acum doi. Dar totusi Galatasaray este echipa buna dar nu-i Bayern. In rest toate consideratiile tale despre joc si tactica puncteaza perfect tot ce s-a intamplat aseara. N-am ce sa mai comentez. Stai si te intrebi de ce a fost dat afara Andone ca sa fie inlocuit cu acest Paulo Sergio. Ca echipa si tactica au fost copii identice din epoca Andone. Iar schimbarea cu Bjelanovici cred ca-i dadea si lui prin cap. Ce-i drept am inteles ca Paulo Sergio are salariul mai mic. Aici ar putea fi spilul. In final vreau doar sa relatez un fapt. Pe la 21:15 cand "afluiam" voiniceste catre intrarea la tribuna a 2 a, chiar in dreptul intrarii in parcarea oficiala dau peste un SUV care se straduia sa patrunda in parcare prin multime. Ma uit sa vad si eu cine-i smecherul si cand colo, soc, era Gabi Muresan. M-am frecat la ochi, m-am mai uitat o data sa fiu sigur ca-i el. In afara de cazul ca are un frate geaman era chiar el. M-am gandit ca e suspendat si nu stiu eu sau ca nu-i trecut pe foaia de joc de vine la ora aia la stadion. Am plecat mai departe foarte mirat si intrigat. Cand l-am vazut intrand pe teren intre titulari am ramas masca. No..s-a vazut cat a fost de concentrat.

  5. gica10
    Thursday, 8 November, 2012 at 16:22

    Alegerea care era normal sa ne-o dai era intre: 1.pragmatica ,neposesiva dar care castiga si 2.curajoasa,cu sau fara posesie care pierde ca niste lujeri......pentru ca asta a fost echipa in CL pregatita de Andone si ale carei succese erau puse de catre carcotasi in seama valorii jucatorilor si nu meritul antrenorului. Dupa victoria cu Brasovul mana noului antrenor era omniprezenta.........dupa partida de aseara valoarea jucatorilor nostri este pusa la indoiala!Este evident ca valoare este .......atata cat poate fi.Eu cred ca cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faca antrenorul este sa-i puna in valoare intrun sistem optim.Acum care este acela sau daca va fi chiar unul bazat pe o aparare cum am mai vazut ramane de vazut. Agentule 07 poate ca esti mai idealist ,dar decat sa-mi cant iubirea prin mitinguri pe strazi ,prefer rezultatele obtinute (de CFR cu Ando pe banca )prin multa transpiratie si inspiratie.Care de fapt poate sa fie si o definitie a succesului. La vremea cand se spunea despre jocul echipei lui Ando ca este unul nespectaculos atrageam atentia asupra lipsei de viteza a axului central al apararii si ca ridicarea liniilor va presupune o expunere exponentiala la contraatacurile adverse.Ceea ce s-a vazut in repriza a 2 a.In calcul trebuie luate si greselile personale si tehnice.Este inevitabil un joc fara greseala.Acum sa cautam vinovati n-ar fi greu mai ales la maniera in care s-a jucat.Doar ca ar fi total neproductiv si fara efect ......poate din contra ar aparea o apasare in plus.Din contra acum trebuie sa fim alaturi de ei si sa-i incurajam.

    • Florinaccio SM
      Thursday, 8 November, 2012 at 17:34

      Dinule, nota 10!

      • Florinaccio SM
        Thursday, 8 November, 2012 at 17:49

        Acum vad ca nu numai banii trag la alti bani, ci si notele de zece la ''neamurile'' lor. :) Nu ca as fi gresit foarte mult...

  6. vass bela
    Thursday, 8 November, 2012 at 16:38

    Vrem prea mult de la o echipa, care , in mare parte, e alcatuita din jucatori refuzati si de codasele din Portugalia, dar care vin gratis, nu-i asa ? Pai pt a construi, pt a iesi cu pase din aparare etc, iti trebuie jucatori ! Apoi pt a da gol cu piciorul, ca doar asa se dau in cazurile majoritare, iti trebuie atacanti care sa stie dribla, pasa si suta cu ambele picioare . Noi il vedem mare atacant pe Kape, care cu piciorul e ca un handicapat, nici macar o pasa de 3m nu-i in stare sa dea . Si tot asa putem analiza si fundasii, lipsa unui creier etc ., treaba e ca avem cat si cum s-a investit, pacalesti fotbalul de cateva ori prin evolutii si fapte individuale ( Felgueiras, Sougou si Bastos ) si noroc chior, dar adevarul tot iese la suprafata ! Iar noi, da, si noi, vedem o mare metamorfoza in jocul echipei dupa meciul cu Brasov, cand , vai, am dat niste goluri exact ca in meciurile de pregatire cu echipele de amatori ... Deci ne place sa ne mintim, sa nu tinem seama de realitate, dar cred ca asa e peste tot, deci noi avem o scuza . Dar oare Arpi o are ?! PS. Despre noul antrenor nu pot spune multe, omul e abia la stadiul de evaluare a jucatorilor, dar un lucru ma cam pune pe ganduri si ma refer la conceptia lui, ca nu conteaza sistemul de joc, doar dinamica bla, bla, bla . De urmarit !

  7. Nea_Silica_MS
    Thursday, 8 November, 2012 at 17:24

    Mersi 07!

  8. Florinaccio SM
    Thursday, 8 November, 2012 at 18:00

    Scippio, ti-am citit de vreo trei ori textul, si chiar daca sunt convins ca nu ne vinzi gogosi pe aici, parca tot nu-mi vine sa-mi cred ochilor! Tu sigur ti-ai reglat ceasul in ultima duminica din octombrie? :) PS: Nu l-ai putut tine si tu pe loc inca o jumatate de ora pe bietul Muri? Poate asa aveam si noi o sansa aseara...

    • Scippio
      Thursday, 8 November, 2012 at 22:19

      Florinaccio, crede-ma ca nici mie nu mi-a venit sa cred si inca nu-mi vine. Poate era cineva care seamana foarte mult cu el, naiba stie. Poate am fost influentat si de faptul ca stiam ca are un SUV foarte asemanator cu cel in cauza

  9. caneto
    Thursday, 8 November, 2012 at 18:44

    Mor de curiozitate, ce a putut spune antrenorul jucatorilor in pregatirea acestui meci? Bun, sunt o gramada de lucrari cu descrierea unor antrenamente specifice unui meci, ‘nspe milioane de grafice cu diferite scheme tactice, la o adica orice prost poate alege cateva dintre ele si preda la o tabla cu creta in mana sau cu diferiti bumbi colorati. Dar pe langa aceasta latura a muncii unui antrenor, ce le-a mai putut spune de a ajuns majoritatea sa joace mai prost decat a facut-o vreodata? Am pierdut si cu Manchester meciul, dar macar atunci ciuda a fost mare, simteam cu totii ca se putea mai mult. Aseara, in schimb, aveam impresia ca fiecare jucator in parte a facut meciul vietii lui, in sens negativ. Mental, aproape toti au fost paralizati. Zau ca mi s-a facut dor de pelemeul lui Andone. De un joc frumos, spectaculos, ofensiv ce sa mai spun? As vrea sa-l vad pe ala care ar alege prima varianta din cele doua “propuse” de Paszkany. Nici nu mai visez la asa ceva. De la Conceicao incoace, jocul inestetic al CFR-ului a devenit marca inregistrata. Poate doar Cirtu (da, marele specialist in autobaze) a incercat sa aeriseasca si sa lege un pic jocul, dar in materie de rezultate s-a ajuns la acel “ori la bal, ori la spital”. A avut prea multi biciclisti in lot :)

  10. IQ
    Thursday, 8 November, 2012 at 18:58

    Fac si eu haz de necaz: la ora 21:15 eram in tribuna 1 iar Muri si ceilalti se incalzeau in fata tribunei sa suporte iadul turcesc...N-am remarcat niciun SUV care sa- l fi adus de la vestiare sau sa fi fost parasutat( la felul in care a evoluat).Cum frate geaman nu are ,singura explicatie " rationala" (intr- o seara ciudata si trista pt.noi dar atat de obiectiva si rationala din punct de vedere al valorii fotbalistice si financiare de pe teren )este ca personajul asemanator lui pe care l-ai zarit era probabil Vasile Miriuta,care dupa ce a ratat ocazia de a deveni noul antrenor al echipei falimentare a pinguinilor s- a reorientat rapid spre cealalta echipa clujeana unde a simtit c- ar fi un loc pe banca tehnica.

    • Scippio
      Thursday, 8 November, 2012 at 22:23

      IQ nu te contrazic. Cand am ajuns eu in tribuna nu mai era nimeni pe teren deja jucatorii intrasera la vestiare sa se pregateasca. Nu stiu cine o fi fost personajul ala dar semana foarte tare cu Muri. M-am uitat de vreo trei ori la el ca tot nu-mi venea sa cred.

  11. Saul
    Thursday, 8 November, 2012 at 21:25

    Excelenta sinteza ta! Am jucat ca o echipa mica,ca un sarac rupt in coate si in fund,ajuns din intamplare la ospatul bogatilor si care nu stie cum si la ce folosesc atatea tacamuri. N-are rost sa tot facem calcule aiurea ca batem Braga,ca MU nu pierde,prostii,asta ne e nivelul si nu avem fata de CL. Am fost astazi la un coctail si toti vorbeau de penibilitatea jocului nostru de aseara. Ce puteai sa mai zici? Suntem mult prea mici pt o competitie atat de mare! Dar,ce mai conteaza? Important e ca potul cel mare intra in contul clubului. Noi ramanem cu vorbele si cu iluzii spulberate.

  12. Saul
    Thursday, 8 November, 2012 at 21:44

    Si mai e un aspect pe care vreau sa-l prezint. Aseara am fost admonestat de unii din spate pt ca ii deranjam cand ma ridicam in picioare,fluturam fularul si incercam sa incurajez echipa,impreuna cu cativa prieteni. Unii au impresia ca in tribuna e ca la tv,unde stai linistit,injuri daca ai chef si nu te deranjeaza nimeni. Cu astfel de persoane in tribuna,nu va mirati ca in unele momente am fost dominati de o mie de fani turci.

  13. Dantesc
    Thursday, 8 November, 2012 at 22:22

    Zambesc,amar, si nu vreau sa inteleaga nimeni ca am ceva cu Sergio sau ca icoana lui Andone imi sta atarnata deasupra patului dar raman la parerea ca Andone a scos maxim din ceea ce se putea scoate in Ch League .Ieri CFR a incercat sa iasa curajos la joc, sa ne arate o alta fata sa ne aparam la 30 de metrii si paf ! Brusc am constatat ca nu avem jucatori si lot pentru Ch League ca nu putem tine mijlocul si ca turcii ne paseaza de ne sar capacele...Da in fine bine ca avem specialisti pe aici care vor avea cu siguranta solutia .

  14. ceferist din strainatate
    Thursday, 8 November, 2012 at 23:58

    Eu vad trei motive pentru acest esec: 1. Aproape acelasi echipa a intrat care a fost si cu Brasovul. Asta s-a vazut cel mai bine la Ivo Pinto. 2. Galata nu e Brasovul. Echipa care stie ca este mai slaba sa nu joace deschis, ca nu are sanse. 3. terim s-a pregatit din greu din punct de vedere tactic si tehnic, s-a scris si in presa. Iar ai nostri parca habar n-aveau, care sunt punctele forte si slabe ale turcilor.

  15. kiruj
    Friday, 9 November, 2012 at 00:54

    Felicitări, Dinule, îmi plac la nebunie amintirile tale care "emană" o nostalgie aparte a acelor vremuri. Îmi aduc aminte şi eu, de ex., de "excursiile" nocturne în Făget să mai vedem şi noi ceva meciuri internaţionale pe la televiziunea maghiară, iar mai apoi (după '82), când am ajuns acasă la M.-Ciuc, ori de câte ori era un turneu final (european sau mondial) luam cu asalt dealurile şi versantele din apropiere cu televizoare sport şi cu antene speciale pt. sârbi şi pt. bulgari (şi lăzi de bere, bineînţeles). S-au format găşti de 20-30 de persoane, obligatoriu era prezent şi un securist (îi cunoştea toată lumea, oraş mic, ce mai...). Şi dacă tot ai adus în discuţie grote şi cavouri, îmi amintesc că europenele din '88 (cu Olanda câştigătoare) le-am urmărit în nişte pivniţe / grote de sub o ruină, cu şobolani, viermi şi tot tacâmul, parcă te uitai la "Underground" de Kusturica...Finala mondială din '82 am urmărit-o cu alţi apr. 10000 de oameni, 99% ţineu cu nemţii, eu ţineam cu Italia. Urlam la golurile macaronarilor ca un descreierat, aproape că m-au linşat...chiar prietenii mei. Of, au trecut 30 de ani de atunci...

Leave A Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>