Saturday, Dec. 3, 2016

Inter – Bologna 3-2 (după prelungiri, Cupa Italiei)

Written By:

|

Friday, 18 January, 2013

|

Posted In:

|

(0) comments

Inter – Bologna 3-2 (după prelungiri, Cupa Italiei)

Nu vă mai chinui cu analize lungi, oricum are dreptate prietenul nostru Caneto: în mod normal, Inter trebuie să ne studieze jocul şi nu invers… :)

Inter a început cu formula: Handanovic – Silvestre, Ranocchia, Juan – Jonathan, Zanetti, Benassi, Pereira – Guarin – Brocchi, Cassano. Acelaşi sistem aproximativ 1-3-4-1-2, cu Guarin ceva mai retras, ca şi în partida anterioară, cea cu Pescara (2-0). Aşezarea a rămas aceeaşi (de multe ori ea devine în atac 1-3-2-3-2, în apărare 1-5-2-1-2), modificările în primul unsprezece au fost post pe post: Ranocchia i-a luat locul lui Cambiasso în centrul apărării, iar în faţă a apărut Brocchi (ex-Lazio) în locul lui Palacio.

În prima repriză s-a văzut aproape aceeaşi exprimare în joc a interiştilor ca şi în partida anterioară, 3 apărători în spate care în faza defensivă strâng în centru, iar marginile sunt preluate instantaneu de mijlocaşii laterali (Jonathan-dreapta, Pereira-stânga), mijlocaşii centrali strâng în faţa apărării undeva la 20-25 metri, iar Guarin (bun jucător, îmi place din ce în ce mai mult) face un pas în spate. Faţă de cele văzute cu Pescara, Brocchi a mai sprijinit apărarea, încurcând construcţia Bolognei fie în stânga, fie în dreapta. Cassano tot Cassano, sclipitor în multe momente, dar şi cu destule nerealizări, iar în apărare… „niet”. El a contribuit totuşi la primul gol interist (30’), când Guarin a prins o bombă de la 16 metri din pasa lui.

În această repriză am rămas impresionat mai ales de jocul foarte bun al lui Guarin, un adevărat piston pe axul central al echipei. Din apărare mingile au ajuns invariabil la el, a căutat tot timpul verticalizarea jocului, iar în defensivă a coborât şi mai mult decât data trecută. Dacă va juca contra noastră, trebuie să primească o „atenţie sporită” din partea ceferiştilor noştri.

A doua repriză a început cu Cambiasso în locul anemicului Benassi (slăbuţ şi de această dată, ca şi Jonathan; celor doi li s-a adăugat şi Juan), iar Inter a continuat în acelaşi mod. Pereira a sprijinit şi mai mult atacul, atât pe flancul stâng, cât şi prin câteva intrări în centru, având o evoluţie mult superioară celei cu Pescara.

În min.76 se face 2-0, după o execuţie superbă a lui Palacio (intrat în min.60 în locul lui Brocchi) de la vreo 23 de metri şi totul părea rezolvat pentru Inter. N-a fost să fie, Bologna a redus mai întâi din handicap după o lovitură liberă superbă a lui Diamanti, apoi au şi egalat, ba mai mult, bolognezii au tot creat în cele câteva minute rămase ocazii peste ocazii. Inter a plătit pentru jocul la alibi practicat după 2-0, iar după egalare s-a pierdut. Jucătorii erau efectiv panicaţi (Ranocchia la un pas de autogol, salvat de bară). Jocul a intrat în prelungiri, echipele au mai obosit (în mod surprinzător şi mult lăudatul Guarin), Ranocchia aducând victoria (şi calificarea în semifinale) cu o lovitură de cap în min.119.

Plusuri în jocul lui Inter:

  • apărare agresivă, aglomerată în careu şi în faţa lui, joc aerian foarte bun.
  • densitate în faţa careului (în apărare) la aproximativ 25-30 metri; se intră foarte greu cu combinaţii în centru!
  • progresie bună în atac, mingile sunt duse înspre careu fie pe centru, de către Guarin (mai rar Zanetti), fie pe margini, mai ales pe stânga, prin Pereira, după care vin combinaţiile cu „pianiştii” Cassano şi Brocchi (Palacio), care fac mereu schimb de locuri şi se şi mişcă în lateral până-n margini, pentru a creea culoar mijlocaşilor laterali.
  • o condiţie fizică bună (spre f.bună), inclusiv pentru Cassano, care a jucat 120 de minute (e drept, fără vreun aport defensiv semnificativ).
  • desfac cu destulă uşurinţă apărările „prea” în linie, cu distanţe între apărători. E nevoie de mijlocaşi mobili, care să creeze densitate în apărare.
  • rezerve de valoare, dubluri bune pe posturi (cu mici excepţii).

Minusuri, tot în jocul lui Inter:

  • postul de fundaş central stâng: nici Chivu, nici Juan nu au un aport deosebit, Chivu e lent şi mai şi gafează când e strâns cu uşa, Juan mai mobil, dar destul de rudimentar, fără aport ofensiv.
  • Handanovic, din ce am văzut în cele 4 meciuri, nu prea iese la centrări.
  • „găuri” în unele momente de apărare între cei trei fundaşi centrali şi mijlocaşii laterali repliaţi, unde se pot „strecura” inamici, fie după un-doi-uri, fie după pase „în cross”, exact cum s-a întâmplat la golul egalizator (de 2-2) al Bolognei.
  • mijlocaşul dreapta (Jonathan, în ultimele 2 partide) cam slăbuţ, cu un aport ofensiv previzibil.

Cu toate acestea jocul lui Inter a început să se limpezească (cel puţin din punct de vedere tactic), cu un trend uşor ascendent, întrebarea este când vor atinge punctul maxim al evoluţiei (să sperăm că doar după dubla cu CFR…). 

Cu respect şi prietenie, Kiruj

HAI CFR!!!

Share This Article

Related News

S-a rezolvat, nu se poate…
Freudisme
Dulceața

About Author

kiruj

Leave A Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>